Le leggende e le spiegazioni del nome sono varie, ma tutte comunque ruotano attorno alla situazione di storico anticlericalismo creatosi in Romagna fra la popolazione oppressa dalla lunga dominazione dello Stato Pontificio. Il territorio romagnolo fu donato alla Chiesa dai Franchi fin dalla seconda metà del secolo VIII e, fra vicende alterne, rimase legato allo Stato Pontificio fino alla fine del Settecento e alla calata di Napoleone in Italia. Alla caduta di Napoleone i territori romagnoli tornarono alla chiesa, ma contro il ripristinato potere papale scoppiarono moti e rivolte che prepararono un terreno fertile, in queste terre, per la partecipazione al Risorgimento Italiano. Il livello di sopportazione romagnola nei confronti delle oppressioni clericali portò, dunque, al conio del nome ‘strozzapreti’. Questo potrebbe derivare dall’augurio a soffocarsi che le ‘azdore’ romagnole facevano ai preti ogni volta che cucinavano questa pasta in un moto di ribellione di fronte alla miseria ed ai disagi della vita di tutti i giorni. C’è anche chi sostiene che il nome derivi dal fatto che le donne romagnole preparassero questo tipo di pasta per offrirla al prete del paese e che i mariti augurassero al prete di “strozzarsi” mentre si abbuffava della gustosa minestra. 200g di farina, acqua tiepida e sale Disporre la farina a fontana aggiungere un pizzico di sale e versare l’acqua nella farina in quantità sufficiente per ottenere un impasto piuttosto consistente ma omogeneo. Lavorarlo per qualche minuto con il palmo della mano, quindi stendere col mattarello una sfoglia dello spessore di circa 2 mm. Tagliare delle striscioline larghe circa 1,5 cm e prenderne una alla volta, arrotolarle fra le palme delle mani per spezzarle, poi, con le dita, così da ridurle ad una lunghezza di 8-10 cm circa. Riempire una pentola d'acqua e portarla a bollore, salarla, versare gli strozzapreti e far cuocere per circa 4 minuti. Condire con sugo
romana
Legende și explicații ale numelui „strozzapreti”:
Legendele și explicațiile numelui sunt variate, dar toate se învârt în jurul anticlericalismului istoric apărut în Romagna, printre oamenii oprimați de lunga dominație a Statului Papal. Teritoriul romagnol a fost donat Bisericii de către franci încă din a doua jumătate a secolului al VIII-lea și, cu evenimente alternante, a rămas sub controlul Statului Papal până la sfârșitul secolului al XVIII-lea și venirea lui Napoleon în Italia. După căderea lui Napoleon, teritoriile romagnole au revenit Bisericii, însă împotriva puterii papale restabilite au izbucnit revolte, pregătind terenul pentru participarea regiunii la Risorgimento-ul italian.
Nivelul de toleranță scăzut al romagnolilor față de opresiunile clericale a dus la apariția numelui „strozzapreti”. Acesta ar putea proveni din urarea pe care azdorele (gospodinele romagnole) o făceau preoților, dorindu-le să se „înece” atunci când găteau acest tip de paste — un gest de rebeliune în fața sărăciei și greutăților vieții. Există și teoria conform căreia femeile pregăteau aceste paste pentru a le oferi preotului satului, iar soții le urau preoților să „se sufoce” în timp ce se îmbuibau cu gustoasa mâncare.
Ingrediente:
200 g făină
Apă călduță
Sare
Se pune făina pe masă sub formă de fântână, se adaugă un praf de sare și se toarnă treptat apă călduță până se obține un aluat destul de ferm, dar omogen. Se frământă câteva minute cu podul palmei, apoi se întinde o foaie de aproximativ 2 mm grosime. Se taie fâșii de circa 1,5 cm lățime. Se ia câte o fâșie, se răsucește între palme pentru a se rupe și apoi se modelează cu degetele pentru a obține bucăți de 8–10 cm.
Se pune apă la fiert, se sărează și se adaugă strozzapreti. Se fierb aproximativ 4 minute. Se servesc cu sos.
Legends and explanations of the name “strozzapreti”:
There are various legends and explanations for the name, but all revolve around the historical anticlerical sentiment in Romagna, where the population was oppressed by the long domination of the Papal States. The Romagna territory was donated to the Church by the Franks in the second half of the 8th century and, through various ups and downs, remained under Papal control until the late 1700s and the arrival of Napoleon in Italy. After Napoleon’s fall, the Romagna territories returned to the Church, but uprisings broke out against the restored papal power, creating fertile ground for Romagna’s participation in the Italian Risorgimento.
The Romagnoli’s low tolerance for clerical oppression led to the creation of the name “strozzapreti,” which literally means “priest stranglers.” One explanation is that the azdore (Romagna housewives) would curse the priests, wishing them to choke while eating this pasta—a symbolic act of rebellion against poverty and daily hardships. Another version claims that women prepared this pasta to offer to the village priest, while their husbands wished the priest would choke from overeating.
Ingredients:
-
200 g flour
-
Warm water
-
Salt
Place the flour on a work surface, forming a well. Add a pinch of salt and pour in enough warm water to obtain a firm but smooth dough. Knead for a few minutes with the palm of your hand, then roll out the dough with a rolling pin into a sheet about 2 mm thick. Cut into strips about 1.5 cm wide. Take each strip, roll it between your hands to break it, and then shape it with your fingers into pieces about 8–10 cm long.
Bring a pot of water to a boil, salt it, add the strozzapreti, and cook for about 4 minutes. Serve with sauce.
